Apele uzate menajere, provenite de la bucătărie, duș, toaletă, conțin materii solide în suspensie de natură minerală și organică, în special compuși ai azotului și fosforului. În lipsa reţelei de canalizare şi tratare a acestor ape, aşa cum se întâmplă adesea în mediul rural sau în zonele de munte izolate, soluţia o reprezintă fosele septice. Aceste sisteme au însă o capacitate limitată în ceea ce priveşte volumul de epurare, necesitând o mentenanţă specială, drenaj şi vidanjare.
Volumul unei fose septice depinde de numărul de utilizatori și de cantitatea apelor uzate deversate. Volumul de stocare a noroiului și spumei rezultate este determinat de frecvența vidanjărilor, de temperatura ambiantă și de mijloacele de spălat utilizate. Rolul unor astfel de soluţii este să asigure o cât mai bună izolare a mediului de apele uzate (etanşeitatea rezervorului trebuie să fie perfectă). Cu alte cuvinte, trebuie evitată infestarea solului. Din acest punct de vedere, cele mai recomandate sunt fosele septice moderne ecologice. Materialul din care sunt realizate este esenţial pentru îndeplinirea dezideratului amintit. Astfel, în prezent există fose din beton, fibră de sticlă, polietilenă, polipropilenă şi, mai nou, politan (un material compozit – poliester armat cu fibră de sticlă).
În funcție de consumul de apă specific fiecărei locuințe, fosele septice sunt proiectate și dimensionate pentru o perioadă de vidanjare cuprinsă între unu şi trei ani. Cât priveşte durata de viaţă, o fosă bine concepută și întreținută, din fibră de sticlă, beton, plastic sau polipropilenă, poate să funcţioneze aproximativ 50 de ani.
Măsuri înainte de instalare
Este bine să ştiţi că fosele septice nu îngheață iarna, deoarece în interiorul lor are loc un proces biologic de fermentare, în urma căruia se degajă căldură.Probleme în funcţionare pot apărea atunci când nivelul pânzei freatice este ridicat (1-1,5 metri sub nivelul solului), caz în care este necesară luarea câtorva măsuri. Astfel, pe terenurile mlăștinoase, dacă nivelul pânzei freatice este foarte aproape de fundul gropii, recipientul așezat în groapă trebuie umplut cu apă înainte de turnarea materialului de umplutură, asigurând o bună stabilitate datorită greutății lichidului.
După fiecare vidanjare, fosa trebuie umplută imediat cu apă. O soluție mai costisitoare constă în așezarea recipientului pe o placă de beton turnată pe fundul gropii și ancorat de aceasta prin intermediul unor bare de oțel îndoite. Punctele de ancorare trebuie situate în afara extremităților laterale ale fosei și la o distanță de cel puțin 150 mm faţă de marginile planșeului de beton. De asemenea, în cazul în care nivelul pânzei freatice este ridicat, se recomandă micșorarea adâncimii liniei de drenaj și mărirea suprafeței acestuia, pentru a asigura dispersia apei în sol.
Fosa septică: Măsuri de siguranţă pentru verificare şi vidanjare În acest sens, se utilizează mai multe țevi de dren cu perforații, al căror diametru trebuie să crească progresiv pe toată lungimea țevii. O soluţie mai costisitoare o reprezintă pomparea apei către altă zonă a curții, unde solul permite fără probleme infiltrarea apei.
Cum funcţionează?
Apele menajere uzate ajung în fosa septică (primul compartiment) prin intermediul unui sistem de conducte. Cu cât fosa are mai multe compartimente (camere), cu atât apa rezultată va fi mai curată. Fosele septice actuale prezintă în mod curent trei sau chiar patru camere.În primul compartiment au loc procesele de decantare a materiei solide (prin gravitație, rezultând un strat de nămol pe fundul bazinului) și de separare a grăsimilor prin flotație, acestea formând la suprafață un strat de spumă. Tot aici se desfăşoară procesul de fermentație anaerobă a nămolului sedimentat, care își reduce considerabil volumul, precum și cel de degradare anaerobă a substanței organice cu ajutorul bacteriilor prezente în apa uzată. Decantată primar, apa trece în al doilea compartiment, unde se realizează o altă decantare, care are ca rezultat o sedimentare mai eficientă a materiei solide. Apoi, apa ajunge în camera de clarifiere/limpezire, iar de aici este eliminată în drenaj, unde au loc procesele de descompunere aerobă a substanței organice cu ajutorul bacteriilor prezente în sol.
Ţinând cont de faptul că apa obţinută nu este potabilă, după un timp (între una și trei zile), aceasta trebuie evacuată printr-un sistem de drenare subteran, compus din tuburi găurite, așezate peste un aşa-numit câmp de drenaj. Aici are loc filtrarea totală, datorită stratului filtrant natural prin care trece.
În fosele septice pot fi adăugate substanțe numite “bioactivatori” – derivați ai sodei caustice –, al căror rol este să dizolve materiile grosiere, astfel încât acestea să fie antrenate de apă și să ajungă în câmpul de drenaj.